Thursday, April 7, 2016
Interviu cu Tudor Arghezi
Tudor Arghezi văzut altfel decât în manualele școlare ticsite de informație monotonă, plin de umor și jucăuș. Cu siguranță această altă față a scriitorului poate stârni interesul elevilor. Vă recomand să le prezentați elevilor!
Reviste literare online
Reviste literare on-line:
Observatorul Literar
Orizont
România literara
Cultura
Dilema veche
Convorbiri literare
EgoPHobia
Observatorul Literar
Orizont
România literara
Cultura
Dilema veche
Convorbiri literare
EgoPHobia
De citit până la pensie
Am găsit o (scurtă!) listă mai veche, cu titluri de mine adunate de cărţi, lucrări de specialitate, non-ficţiune despre artă, religie, social-media, modă şi altele. Nu are în mod direct legătură cu literatura dar se pot stabili conexiuni. Şi apoi...terenul literaturii nu este îngrădit de graniţe.
Arta universala
Bérence, F., Renaşterea italiană,
vol. I şi II, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1969
Brion, M., Arta abstractă, Ed.
Meridiane, 1972.
Brion, M., Pictura romantică, Ed.
Meridiane, 1972.
Constantin, P., Industrial design,
Ed. Meridiane, 1973.
Delvoye, Ch., Arta bizantină, vol.
I-II, Ed. Meridiane, 1976.
Focilon, H., Arta sculptorilor
romanici, Ed. Meridiane, 1989.
Gaxa Nuno, I.A., Istoria artei
spaniole, Ed. Meridiane, 1975.
Germain, B., Clasic, baroc, rococo,
Ed. Meridiane, 1970.
Goff, Jean le, Pentru un alt ev
mediu, Ed. Meridiane, 1990.
Honour, Hugh, Romantismul, vol.
I-II, Ed. Meridiane, 1973.
Fred Bérence, Renaşterea italiană,
vol. I şi II, Ed. Meridiane, Buc., 1976.
Jacques Cassou, Panorama artelor
contemporane, vol. I şi II, Ed. Meridiane, Buc., 1971.
Paul Constantin, Arta 1900, Ed.
Meridiane, 1973.
Charles Delvoye, Arta bizantină,
vol. I şi II, Ed. Meridiane, 1976.
Germain Bazin, Clasic, baroc,
rococo, Ed. Meridiane, 1970.
R.H. Förster, Die Welt des Barock,
Ed. Rheingauer, 1984.
Ph. Minguet, Estetica rococoului,
Ed. Meridiane, 1973.
M. de Micheli, Avangarda artistică a
sec. XX, Ed. Meridiane, 1968.
A. Pavel, Expresionismul, Ed.
Meridiane, 1975.
I.D. Ştefănescu, Iconografia artei
bizantine, Ed. Meridiane, 1973.
V. Vătăşianu, Stilul romanic, Ed.
Meridiane, 1961.
V. Vătăşianu, Istoria artei
europene, vol. I, Ed. Didactică şi Pedagogică, Buc., 1967,
vol. II, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1972.
Lionello Venturi, De la Manet la
Lautrec, Ed. Meridiane, 1968.
Lionello Venturi, Pictori moderni,
Ed. Meridiane, 1968.
Idem,Manierismul, artă şi teorie,
Ed. Meridiane, 1982
John Rewald, Istoria
impresionismului, Ed. Meridiane, 1974.
John Rewald, Postimpresionismul,
vol. I şi II, Ed. Meridiane, 1978
Marcel Brion, Arta abstractă, Ed. Meridiane,
1972.
Marcel Brion, Pictura romantică, Ed.
Meridiane, 1972.
André Lhote, Tratat despre peisaj şi
figură, Ed. Meridiane, 1969.
W. Worringer, Abstracţie şi
intropatie, Ed. Univers, 1970.
H. Wölfflin, Principii fundamentale
de istoria artei, Ed. Meridiane, 1968.
D.-T. Constantin, Construcţii
monumentale, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.
Jurgis Baltrušaitis, Metamorfozele
goticului, Ed. Meridiane, 1978.
J. Rupert Martin, Barocul, Ed.
Meridiane, 1982.
S. Tschudi Madsen, Art Nouveau, Ed.
Meridiane, 1977.
Grigore Arbore, Futurismul, Ed.
Meridiane, 1975.
Dan Grigore, Pop-Art, Ed. Meridiane,
1975; Cubismul, Ed. Meridiane, 1972.
Susan Wright, The Bible in Art,
Todtri Prod. Ltd, New-York, 1996.
Social media
Ritzer,
Gerge (2010), Globalizarea nimicului, Humanitas;
Rheingold, Howard (2005), Găști
inteligente. Următoarea revolutie socială, Andreco;
Gunelius,
Susan (2011). 30-minute social media marketing, McGraw Hill
Ulmanu,
Alexandru (2011), Cartea Fețelor, Humanitas.
Zbuchea,
Alexandra, Pânzaru Florina, Galalaie Cristina (2009), Ghid esential de
promovare, Tritonic.
Comunicare
si mass media
Caune, J., (2000), Cultură şi comunicare, Cartea
românească
Coman, M., (1999), Introducere în sistemul mass media,
Polirom, Iaşi
DeFleur, M., Rokeach, S., (1999), Teorii ale comunicării
de masă, Polirom, Iaşi
Dobresu, P., Bârgăoanu, A., (2002), Puterea fără
contraputere, All, Bucureşti
Sartori,
Giovani (2005) Homo Videns – Imbecilizarea prin televiziune și post-gândirea,
București: Humanitas
Psihosexologie
Bohlen, I., Sanderson, M., (1980), The male orgasm
Macnab,
F., (1997), Dorinţa sexuală, Ed. IRI, Bucureşti.
Mitrofan
I, Mitrofan N., (1994), Elemente de psihologie a cuplului, Ed. Şansa.
Reuben
, D., (1999), Tot ce ai vrut să ştii despre sex, Editura Curtea veche.
Stoica,
T. (1983),, Sexologie şi educaţie sexuală, Bucureşti.
Şelaru
M., (1993), Comportamentul sexual aberant, Ed. Moldova.
Aries,
P., Bejin, A., (1998), Sexualităţi
occidentale, Ed. Antet
Freud,
S., (1991), Trei eseuri despre teoria sexualităţii, Ed. Centrum
Hickling,
Meg, (1999), Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex, Humanitas
Maicanescu
Georgescu M., (1999), Sexualitatea masculină, Ed. Teora.
Mihăescu,
V., (2000), Psihosexologie pentru începători,
Polirom
Raoul-Duval,
J., (1999), Farmecul discret al adulterului, Humanitas.
Reich,
W., (1995), Funcţia orgasmului, Humanitas.
Rousselet-Blanc,
J., Buhler, M., (2000), După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăţi,
Humanitas.
Shapiro,
S., Skinulis, K., (2001), Cum devenim părinţi mai buni, Humanitas.
Thatcher,
A., (1995), Descătuşarea sexuală, Ed. Polimark.
Mândru-Ungureanu,
M., (1994), Sex şi sexualitate, Ed. Medicalã.
Ursoniu,
C., (1980), Igiena sexuală, Ed. Facla.
Vintilă, M., (2000), Curs de
sexologie, Lito UVT.
Westheimer, R., (1996), Sex pentru
toţi, EdituraTeora.
Moda contemporana
BARTHES, Roland, Systeme de la mode,
Paris, Gallimard, 1967.
BARNARD, Malcolm, Fashion as communication, ed
Routledge, 1996. BAUDRILLARD, Jean, Sistemul obiectelor, Ed. Echinox, Cluj
1996.
BAUDRILLARD, Jean, Societatea de
consum, Mituri şi structuri. (2005). Ed. Comunicare.ro, Bucureşti. Logica
socială a consumului (p. 61-85), Pentru o teorie a consumului (p.86-109)
BAUMAN, Zygmunt, Etica postmodernă.
(2000). Ed.Amarcord. Timişoara.
BĂLĂŞESCU, Alexandru, Paris elegant,
Teheran incitant, corpuri estetice – subiecte politice, Ed. Curtea Veche,
Bucureşti, 2008.
BELL, Quentin, Mode et societé. Essai
sur la sociologie du vetêment. París. 1992.
BLUMER, Herbert, "Moda".
Enciclopedia Internacional de las Ciencias Sociales, Madrid. Ed. Aguilar.
CARLYLE, Thomas, Filosofia vestimentaţiei, Ed.
Institutul European, Iaşi 2003.
CREŢU, I. Marketing & Design,
Casa editorială Odeon, Bucureşti, 1996.
ENTWISTLE, Joanne, The Fashioned
Body: Fashion, Dress and Modern Social Theory, Ed. Polity Press. 2000 ( El
cuerpo y la Moda. Una visión sociológica. Barcelona. 2002).
GODARD, Frederick, Sociologia modei,
Paris, PUF, 2010.
GOFFMAN, Erving. Viaţa cotidiană ca
spectacol. (2003).Ed. Comunicare.ro. Bucureşti. Performările (p.45-101). Arta
gestionării impresiei (p.233-263)
HAUPT, H.P., Frevert, Ute. Omul
secolului XX. (2002) [1999]. Ed. Polirom. Iaşi. Consumatorul (p.259-279)
KAWAMURA, YUNIYA, Fashionology,
format PDFc KOTLER, Philip - Managementul-Marketingului Editura TEORA 2008.
LIPOVETSKY, Gilles, L’empire de
l’éphèmere. París. 1987
SIMMEL, GEORG. Cultura filozofică.
Despre aventură, sexe si criza modernului. (1998). Ed. Humanitas, Bucureşti.
Moda (p.29-58)
ZAMFIR, Cătălin; Vlăsceanu, Lazăr
coord. Dicţionar de sociologie. 1998. Editura Babel
Istoria religiilor
Comte, Fernand, Marile figuri ale
Bibliei, traducere de Mihaela Voicu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995
Alter, Robert; Kermode,
Frank, The Literary Guide to the Bible, Fontana Press, London, 1997
Julio Cortazar - viața și jocul
Viața și creația literară a scriitorului argentinian Julio Cortazar
Bibliografie:
Ilinca Ilian, Romanele lui Julio Cortazar și literatura europeană, Timişoara : Bastion, 2008.
Julio Cortázar, Șotron, ; traducere de Tudora Şandru Mehedinţi, Iași, Polirom, 2011.
Julio Cortazar (n. 26 august, 1914, Bruxelles, Belgia - d.
12 februarie, 1984, Paris, Franța) reprezintă una dintre cele mai cunoscute
figuri emblematice ale literaturii latino-americane în contextul anilor 60 și
unul dintre cei mai importanți autori al curentului realismului magic
sud-american. A absolvit cursurile Facultății de Litere a Universității din
Buenos Aires în 1937. Opera sa cuprinde volume de proza, teatru, poezii și
eseuri toate armonizând laolaltă trasături ale unui geniu creator talentat și
creativ.
S-a născut din părinți
argentinieni și iși petrece copilăria și tinerețea în Argentina până în 1951
când hotărăște să părăsească țara în semn de protest față de regimul lui Perón.
Anii de exil în provincie și izolarea efectivă printre prieteni, la Buenos
Aires a făcut ca urmărirea publicațiilor sale și destinul acestora să fie cel
puțin dificilă, cercetătorii fiind nevoiți să apeleze la reviste a căror
localizare este ascunsă sau incertă, în faza de internaționalizare a scrisului
său totul a fost complicat și mai mult datorită dispersiei geografice și
lingvistice. Astfel, ajunge la Paris unde locuiește până la sfârșitul vieții. Lucrează
ca traducător pentru UNESCO, una dintre lucrările sale de seamă fiind traducerea
în spaniolă a romanului lui Daniel Defoe, Robinson
Crusoe și a povestirilor lui Edgar
Allan Poe. De asemenea participă constant prin activitatea sa scriitoricească
la marile probleme binecunoscute politice și sociale atât ale Americicii Latine
cât și ale lumii contemporane, în general pledând pentru libertatea spiritului
și demnitatea omului. Cu toate acestea, Julio Cortazar devine în ultima parte a
vieții sale intelectual de stânga susținând cauza aceasta în America Latină ba
chiar mai mult de atât laudă revoluția cubaneză a lui Castro.
Își sfârșește viața din
cauza bolii de leucemie, iar la moartea se găsește un cufăr precum cel al lui Fernando
Pessoa cu texte, ciorne, note și însemnări (depozitat acum la Universitatea
Princeton). Un dulap lat de un metru plin de sertare în care se găseau romane
și povestiri inedite, ne oferă numeroase cărți editate postum: Două jocuri de
cuvinte, Divertisment, Examenul, Teoria tunelului, Celălalt țărm, etc,
completându-se astfel vasta lui opera laconică până în acel moment.
Julio Cortazar debutează
în 1938 cu volumul de poeme Prezențe.
Mai târziu, în 1951 îi apare volumul de povrestiri Bestiar urmat de Sfârșitul
jocului (1956), Armele secrete (1959),
Povești cu cronopi și glorii (1962), Toate focurile, focul (1966), Ocolul zilei în optzeci de lumi (1967), Urmăritorul și alte povestiri (1971), Insula la amiază și alte povestiri
(1971) Octaedrul (1974), Cineva în trecere pe aici (1977), Un oarecare Lucas (1979), Cât de mult o iubim pe Glenda (1980)
etc. impunându-se ca un autor neîntrecut în prozele scurte însă primite cu
reținere și de foarte puțini fideli cititori. Traiectoria această avea să se
schimbe odată cu capodopera sa, romanul Șotron, publicat în 1963.
„Un fel de sinteză a
peste zece ani de viață la Paris” după cum afirmă Cortazar despre Șotron, „unde am făcut tentativa cea mai
susținută de care eram capabil în acel moment, pentru a pune, în termenii
romanului, ceea ce alții, filosofii, au pus în termenii metafizicii, adică în
marile neliniști spirituale, marile întrebări”- romanul este admirat cu
fervoare sau denigrat de unii critici și recunoscut drept „clasic” al
literaturilor hispanice abia dupa douăzeci de ani. Criticii îi denumesc romanul
lui Julio Cortazar prin sintagme ca „roman total”, „metaroman”, „antiroman”,
„roman-cheie”. Paradigma modernității este valorificată aici prin valorificarea
intertextualității. Această operă revoluționează toate aspectele narațiunii tradiționale. În privința titlului romanului, intitularea
inițială a fost Mandala, termen prin care religiile din Orient denumesc un
„desen cu structură de labirint, întocmai ca șotronul, care se poate trasa pe
pământ spre inițierea adepților”. Însuși autorul explică alegerea făcută, afirmând:
„când am conceput cartea eram obsedat de ideea de mandala indiene și japoneze, în parte pentru că citisem multe
lucrări de antropologie și mai ales de religie tibetană; în plus vizitasem
India, unde putusem vedea multe mandala indiene și japoneze”. Dar se pare că
însemnătatea simbolistică a jocului numit șotron i s-a părut mai potrivită,
acesta devenind o metaforă a condiției umane, o cale de cunoaștere.
Încă de la începutul
cărții, cititorului i se oferă o inedită Îndrumare de lectură, în care se propun
lecturi alternative ale textului, una în succesiunea firească a capitolelor,
cealaltă într-un zigzag, eliminând factorul temporal al narațiunii. Personajul
central, Horacio Oliviera, deține parțial si funcția de narator. Acesta este un
intelectual prin excelentă cerebral, percepând realitatea numai prin
transpunerea ei în categorii filosofice. Maga iubita lui cu nume simbolic (maga
– „prezicătoare”, „vrăjitoare”) este replica simetrică subtilă la luciditatea
lui Oliviera, emanând un farmec natural inepuizabil, pururi reînnoit. Dragostea
lor este trăită cu fervoare cu elemente miraculoase, respingeri, căutări
chinuitoare și regăsiri, pliindu-se
parcă exact după modelul șotronului, în zig-zag. De asemenea, apariția unui
personal Morelli, în capitolul 22, aduce cu sine expunerea unor teorii
literare, edificatoare pentru conceptul de „antiroman”. Discuția este foarte
amplă aici dar, încercând a sintetiza voi cita concluzia formulată de Ana Maria
Barrenchea, în La estructura de „Rayuela”
de Julio Cortazar, Madrid, Taurus Edicionesc, 1981, p. 210 „Șotron creează
o imagine a lumii și a demersului literar. Lumea ne apare în el haotică și
lipsită de conexiuni. Autorul – sub măștile lui Horacio Oliviera și Morelli –
se prezintă ca un om sensibilizat să perceapă fragmentarea și parțialitatea,
fiindcă a reușit să se elibereze de milenii de rutină ; intruiește că în
spatele a tpate acestea există altceva, captează licăririle plinde de tâlc pe
care le emite globul..”. Astfel, Șostron împletește miraculos universalismul
într-o împletire de elementa – dialogul filosofic, aventura, erotismul,
fantasticul, viziunea naturalistă, utopia.
Interacțiunea
Europa-America Latină prin El Boom
Ilinca
Ilian îl prezintă pe Julio Cortazar în cartea intitulată Romanele lui Julio Cortazar și literatura Europeană în contextul unor procese dialectice
formate între America Latină și Europa.
Valul
cel mai însemnat și paradoxal al literaturii latino-americane și al coeziunii
acesteia cu forul cultural European este El
Boom. EL Boom reprezintă o mișcare latinoamericană apărută între anii 1960
si 1970 care punctează o creștere rapidă, de proporții a “
recunoașterii”actului romanesc, lansând pe piață opere ale unor tineri
scriitori și literați latino-americani în întreaga lume. Din această generație
fac parte Gabriel Garcia Marquez, Margo Vargas LLosa, Julio Cortazar, Carlos
Fuentes etc.
Scriitoarea
scoate în relief diverse opinii critice, relevante ale unor autori de seamă
care și-au remarcat viziunea literară prin limbă.
De pildă, “Pentru Carlos Fuentes,
întreaga mișcare la care participă aceste generații are la bază o problemă de
limbaj, pentru că, din perspectiva lui, ceea ce lipsește Americii Latine este o
limbă vazută ca un macrotext unificator: […] “A inventa un limbaj înseamnă a
spune tot ce istoria a trecut sub tăcere” Prin limbaj și identificarea unor
scheme formale proprii identității latine se pot sparge barierele
ideologizante, post-colonialiste, sociale ale realității actuale pe care
Marchez o postulează închisă într-o singurătate autoimpusă prin limitarea
originalității la universal literar: “De ce originaliatea, care ne este admisă,
fără reserve, în literatura nostră, ne este refuzată cu atâta suspiciune, când
este vorba de tentativele atât de dificile de schimbare socială?”
Semnificațiile Exilului lui Cortazar
Autoarea
menționează că pecetea negativă a exilatului care i-a fost atribuită lui
Cortazar provine dintr-o neințelegere a termenului exil sau o ințelegere limitată a acestuia. Pentru Cortazar exilul
în Franța a reprezentat o posibilitate de autocunoaștere locală, de
redescoperire obiectivă a propriei sale patrii- Argentina. Nu a fost nicidecum
o dezrădăcinare ci o regăsire și o caracterizare de la distanță a valorilor și
mișcării culturale argentiniene.
Limba ca sursă de deconstrucție
Revenind
la fenomenul limbajului, în literatura europeană cât și în cea latinoamericană,
se revendică căutarea unui limbaj absolut care să construiască “omul total”;
care să poată cuprinde esența, să spună totul în mod autentic și fără clișee.
În
teoria tunelului Ilinca Ilian extrage
cele două tipuri de limbaj propuse de Cortazar: enunțiativ și poetic. Apare cea de-a treia ipoteză problematică
care nu poate fi cuprinsă de un limbaj limitat la forme ideologice sau mișcări
literare: “Cum pot fi făcute cunoscute personaje care deja nu mai vorbesc, ci
trăiesc?’ Limbajul enunțiativ e potrivit pentru etapa “ingenuă”, neoclasică;
cel poetic pentru etapa “gnoseologică”, romantică, autobiografică.
Cortazar
înțelege că realitatea trebuie asumată și refuză supunerea în fața unor norme
estetice vetuste; el schițează o lume făurită în paradigma modernității,
conștientizând problematicile lumii
argentiniene constrânsă de “modelele spaniole”. Această paradigmă modernă joacă
pe două pante: cea a existențialismului și cea a suprarealismului. Narațiunea
nu se mai supune limbajului ci limbajul se adaptează specificului narațiunii.
Exemplul
cel mai viabil pentru aceste teze este romanul Șotron. Ilinca îi conferă un termen potrivit din punct de vedere al
semnificațiilor formale și revoluționare care decurg din dialogurile
personajelor și anume: termenul de high-modernism
ce definește fenomenul de intâlnire a Europei cu Lumea nouă prin conștiința lingvistică. Limba latina
devine limbaj, se universalizează păstrându-și totodată esențele. Cele trei
ramificații ale acestor esențe în Șotron
sunt ludicul, eroticul și umorul.
În
Los Premios, pe de altă parte,
autoarea vede manifestarea directă a teoriei asupra limbajului pur. Limba
argentiniană este fructificată în fiecare personaj și se caută inainte de toate
poeticitatea literaturii așa cum personajul alter-ego din Los Premios, Raúl spune” orice poet este prin definiție un dușman
al literaturii”. Iată o nouă concepție asupra literaturii și asupra limbii
latine menite prin unitate să facă literatură prin antilitearatură. Deși Los
Premios în comparație cu romanul Șotron, nu se debarasează de clișeele
stilistice și conventiile tradiționaliste ,cum ar fi spre exemplu simbolul
mării, reusește să “transforme literatura într-o modalitate de acțiune directă
asupra lumii” ne spune Ilinca Ilian ca o concluzie a acestui studiu legat de
romanul Los Premios. “Omul Nou”, “Argentinianul Nou” sunt concepțiile unei
literaturi și unei lingvistici bogate dar saturate de această bogăție încărcată
de inutilități, secată de manierisme, mimetisme și prejudecăți.
Lumea Nouă
Aș
încheia tot prin cuvintele autoarei din finalul studiului intrucât consider că
sunt definitorii pentru sistematizarea lucrării ei: “Cortazar este un punct de
cotituă în auto-percepția culturală a Noii Lumi. Recunoscându-i calitatea de
co-întemeietor, alături de marii scriitori ai boom-ului, a unei realități mai
demne pentru America Latină, Carlos Fuentes, îl celebrează pe autorul
Șopronului în acești termeni: “Cortozar, culminează, într-un fel, proiectul
contra-cuceririi Americii, creând acest contra-limbaj capabil să scrie, să
re-scrie și chiar să dez-scrie istoria noastră. Concepția sa de o exigență
aprigă asupra unei modernități ibero-americane se bazează pe limbaj, pentru că
am fost intemeiați și apoi corupți de limbajul secolului al XVI-lea- America a
fost mai intai o utopie și apoi o moșie-iar acum trebuie să ne propagăm
limbajul.”
Bibliografie:
Ilinca Ilian, Romanele lui Julio Cortazar și literatura europeană, Timişoara : Bastion, 2008.
Julio Cortázar, Șotron, ; traducere de Tudora Şandru Mehedinţi, Iași, Polirom, 2011.
Proiect de lecție
PROIECT DE LECȚIE
O nouă lecție la sintaxă, clasa a VIII-a. Proiectul a fost apreciat atât de tutore cât și de coordonatorul practicii. Ne-am încadrat perfect în timp, atât pentru corectarea temei cât și pentru parcurgerea exercițiilor recapitulative.
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Colegiul
Tehnic Ion Mincu
PROPUNĂTOR: Andrei Andra-Mihaela
DATA: 16.12.2015
CLASA: a VIII-a B
ARIA CURRICULARĂ: Limbă și
comunicare
OBIECTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Limba și
literatura română
TEMA LECŢIEI: Recapitulare-
propoziția subordonata predicativă, subiectivă, atributivă
TIPUL LECŢIEI: Lecție de
recapitulare și sistematizare
COMPETENȚE GENERALE: 1. Receptarea
mesajului oral în diferite situații de comunicare
2. Utilizarea corectă și adecvată a
limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monlogată
și dialogată
3. Receptarea mesajului scris, din
texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a
limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de
realizare, cu scopuri diverse.
COMPETENȚE SPECIFICE: 2.3 Utilizarea
corectă a relațiilor sintactice în diferite texte
4.2 utilizarea în redactarea unui
text propriu a cunoștințelor de morfosintaxă, folosind adecvat semnele
ortografice și de punctuație
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1. Să recunoască predicatele și
felul lor dintr-o frază
O2. Să identifice elementele
introductive din propozițiile subordonate învățate
O3. Să delimiteze corect
propozițiile din frazele date precizând felul acestora
O4. Să construiască fraze cu propozițiile subordonate învățate
STRATEGIA DIDACTICĂ:
Metode: Conversația euristică,
explicația, exercițiul de identificare a frazei
Mijloace: Tabla, caietul
Forme de organizare: Colectiv,
individual
EVALUARE: Chestionarea orală,
aprecieri verbale
BIBLIOGRAFIE: Metea, Alexandru, Limba română actuală pentru elevi, studenți,
învățători, profesori, Deva, Editura Emia, 2010.
Soare, Hadrian. Soare, Gherghe, Limba și literatura română, clasele V-VIII,
Pitești, Editura Carminis, 2005.
SECVENȚELE LECȚIEI:
1.Momentul introductiv.
2.Verificarea temei.
Strategii didactice:
Conversația catihetică
3.Precizarea conținutului, a obiectivelor
urmărite.
Strategii didactice:
Comunicarea
4.Exerciții aplicative pe baza
materialului recapitulat.
Elevilor li se va cere să
construiască o frază în care să existe o propoziție subordonată subiectivă care să aibă ca element
regent un verb impersonal; o subordonată predicativă având ca element regent
verbul a părea, o subordonată
atributivă având ca element regent un pronume. Profesorul apreciază oral răspunsurile
elevilor.
Strategii didactice:
Explicația
Exercițiul de identificare
Exercițiul de construcție
Explicația
5.Feedback privind modul de realizare a sarcinilor propuse.
Strategii didactice:
Explicația
6.Enunțarea și explicarea
temei.
Strategii didactice:
Explicația
ANEXA 1
TEXT 1
„E adevărat că drumurile sunt impractiabile, că lipsesc alimentele, că e
greu să obții victorii cu o mână de oameni în mare parte neinstruiți, pe care
trebuie să-i porți zi de zi în marșuri forțate.”
(M. Neagoe, Napoleon)
TEXT 2
„E de mirare cum a putut stărui
acolo acest adăpost șubred în care a sălășluit în trecătorea viață un fiu
genial oamenilor de munte.”
(M. Sadoveanu)
TEXT 3
„Femeilor le-a plăcut să-și împodobească mai întâi casa, pictând în jurul
ferestrelor orientate spre miazăzi chenare care înveselesc lumina. Apoi, le-a
plăcut să împodobească și ele, cu lungi marame de borangic, cu cămăși și fote
înflorate, ce dovedesc că au știut să privească atent cerul, și aripile
fluturilor, și toate florile câmpului.”
(G. Bogza)
TEXT 4
„Repeta câteva ori d-a rândul unul din acele cântece al căror ritm iute și
chiar glumeț pare că se îngână cu vibrațiunile melancolice și prelungite ale
instrumentului ce le produce.”
(Al. Odobescu)
Proiect didactic limba și literatura română
PROIECT DE LECȚIE
Proiectul a fost corectat de profesorul coordonator al practicii didactice. Dozarea timpului rămâne stabilită în funcție de nivelul clasei și depinde și de cât se insistă cu recapitularea și explicațiile. Elevii mei au terminat cu 5 minute mai devreme.
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: COLEGIUL
TEHNIC ION MINCU
PROPUNĂTOR: Andrei Mihaela-Andra
DATA: 14.12.2015
CLASA: a VIII-a B
ARIA CURRICULARĂ: Limbă și
comunicare
OBIECTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Limbă și
literatura română
TEMA LECŢIEI: Recapitulare-propoziția
subordonată predicativă, subiectivă, atributivă
TIPUL LECŢIEI: Lecție de
recapitulare și sistematizare
COMPETENȚE GENERALE: 1. Receptarea
mesajului oral în diferite situații de comunicare
2. Utilizarea corectă și adecvată a
limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monlogată
și dialogată
3. Receptarea mesajului scris, din
texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a
limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de
realizare, cu scopuri diverse.
COMPETENȚE SPECIFICE: 2.3 Utilizarea
corectă a relațiilor sintactice în diferite texte
4.2 utilizarea în redactarea unui
text propriu a cunoștințelor de morfosintaxă, folosind adecvat semnele
ortografice și de punctuație
OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1. Să-și amintească noțiunile referitoare la
propozițiile subordonate învățate (subiectivă, predicativă și atributivă).
O2. Să recunoască predicatele și felul lor dintr-o
frază specifice propozițiilor subordonate învățate
O2. Să identifice elementele introductive specifice
propozițiilor subordonate învățate.
O3. Să delimiteze corect propozițiile din frazele
date precizând felul acestora.
O4. Să construiască fraze cu diferite tipuri de
propoziții subordonate învățate.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
Metode: Conversația catehetică,
conversația euristică, comunicarea, exemplificarea, demonstrația, exercițiul de
construcție, analiza gramaticală, explicația
Mijloace: Tablă, caiet, fișă de
lucru
Forme de organizare: colectiv,
individual
EVALUARE: Evaluare orală, aprecieri
verbale, chestionarea
SURSE: Crișan Alexandru, Sofia
Dobra, Florentina Samihaian, Manual
pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas Educational, 2015.
BIBLIOGRAFIE:
Metea Alexandru, Limba română actuală pentru elevi, studenți,
învățători, profesori, Deva, Editura Emia, 2010.
Secvențele lecției:
1. Momentul introductiv.
2.Verificarea temei; Elevii citesc tema pe care au avut-o
acasă.
Strategii didactice
Conversația catehetică
3.Precizarea conținutului, a
obiectivelor urmărite. Elevii citesc tema pe care au avut-o
acasă.
Strategii didactice
Conversația catehetică
4.Recapitularea conținutului pe baza
planului stabilit.
Subordonata predicativă: în frază corespunde unui nume predicativ, îndeplinind această funcție
pe lângă un verb copulativ din propoziția regentă.
Elemente regente: (verbe copulative)
a fi, a deveni, a părea, a
însemna, a rămâne, a ajunge, a se face.
Elemente introductive: conjuncții și
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (că, să, ca..să, după cum), pronume
relative (cine, ce, care, ceea ce, cât), adverbe relative (cum, când, unde)
Subordonata subiectivă: constituie în frază o realizare propozițională a subiectului.
Elementul regent: verb predicativ,
verbe și construcții impersonale, adverbe și locuțiuni adverbiale predicative.
Elemente introductive: pronume
relative (cine, pe care, cui, care), pronume nehotărâte (oricine, oricui),
conjuncții subordonatoare (că, să, ca..să, dacă, de), adverbe relative (unde,
cât, cum, când)
Subordonata atributivă: constituie în frază o realizare propozițională a atributului.
Cuvântul determinat din propoziția
regentă: substantiv, un pronume, un numeral cu valoare substantivală.
Elemente introductive: pronume
relative, conjuncții subordonatoare, pronume nehotarâte.
Strategii didactice:
Conversația euristică
Comunicarea
Explicația
Exemplificarea
Demonstrația
5. Exerciții aplicative pe baza materialului recapitulat:
După analizarea frazelor, elevii vor
primi o fișă de lucru (anexa 2) pe care o vor rezolva în mod individual. După
rezolvarea sarcinii de lucru elevii vor citi cateva exemple pentru fiecare
cerință.
Strategii didactice:
Exercițiul
Analiza gramaticală
6. Feedback privind modul de
realizare a sarcinilor propuse:
Strategii didactice:
Explicația
ANEXA 1
Subliniați predicatele din frazele de mai jos și
indicați felul acestora; încercuiți elementele de relație,
despărțiți frazele în propoziții și indicați felul acestora.
,,Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.”
(M. Eminescu, Cu mâne zilele-ţi
adaogi…)
,, La răspântia căilor singuratice,
unde călătorul e minune şi glasul
omului, poveste, în faţa unei cruci de iatagane ruginite stă coliba
Şuierenilor.”
( B. Șt. Delavrancea, Şuier)
,, Să duci electricitatea la ţară
înseamnă să creezi în jurul milioanelor de oameni o zonă puternică ce îi va
proteja.”
( Geo Bogza, Porţile măreţiei )
ANEXA 2
1. Alcătuiți o frază în care să existe o propoziție subordonată subiectivă
având ca element introductiv un pronume relativ în nominativ.
2. Alcătuiți o frază în care să existe o propoziție subordonată predicativă
având ca regent verbul „a ajunge”.
3. Alcătuiți o frază în care să existe o propoziție subordonată atributivă
având ca regent un substantiv.
Subscribe to:
Posts (Atom)